I S T O R I C

Cu Frère André, în gradina doamnei Monique Abrassart – VILLERS-LA-TOUR

Monique Abrassart

CONTEXTUL APARITIEI ASOCIATIEI.

Asociatia română cu caracter umanitar , BELGEROM, îsi găseste originea în "L'Opération Villages Roumains", lansată în 1989 pentru a salva satele pe care Ceausescu le ameninta cu demolarea si a sprijini populatia acestora în a rămâne pe mai departe în vatra strămoseasă.

Ca si în alte tări din Europa occidentală, în Belgia se declansează o miscare de solidaritate de o amploare extraordinară care va incita comunele belgiene să adopteze satele amenintate considerând demolarea, " une situation totalement inacceptable ".

Printre cele peste 250 comune care răspund la apelul civil, comuna FAUVILLERS se implică rapid în actiune, strânge primele fonduri si pregăteste un prim transport constând din alimente,îmbrăcăminte si medicamente.

Dar evenimentele din decembrie 1989 se desfăsoară într-un ritm nebănuit. Desi Ceausescu si proiectul său demonic dispăruseră, totusi comuna Fauvillers, pregătită de actiune, îsi trimite reprezentantii în satul Arjoci, comuna Godinesti, Gorj , imediat după revolutie, în ianuarie 1990. Putin adaptat la noile evenimente, scopul general va avea două directii clare : dezvoltarea rurală si ucenicia în regulile democratiei. In euforia acelor zile, a constiintei latinitătii pe care se bazează prietenia româno-belgiană, anul 1990 devine o piatră de temelie.

In luna august, primii 9 copii însotiti de trei adulti îsi petrec trei săptămâni de vacantă în sânul unor familii belgiene. Era al patrulea voiaj belgian în acel an iar curând acest eveniment va deveni ceva obisnuit.

Frère Andrè Noiset, din HOLLANGE, pionierul actiunilor intreprinse, devine o figură cunoscută nu numai în Godinesti si Arjoci ci în întreaga regiune.

Anul următor,1991,ca rezultat a primei experiente reusite, se organizează un al doilea sejur pentru 50 dintre cei mai săraci copii din zona Godinesti.

O actiune de asemenea anvergură cere un cadru adecvat dar belgienii cunosc bine regulile democratiei si ale societătii civile: la 22 noiembrie 1991 ia fiintă în Belgia, EEEV "Enfants Etrangers En Vacances", asociatie fără scop lucrativ (Asbl) constituită din 16 din cei mai activi părinti ai familiilor ce primesc copii români.

Din 1992, ea organizează, în fiecare an sejurul a 100 de copii în Belgia.

Dar desi era mai la îndemână această formă de sprijin social, scopul principal, ucenicia în regulile democratiei prin dezvoltarea unui sector civil care să sustină dezvoltarea rurală, nu fusese uitat: în paralel se desfăsurau actiuni în vederea dezvoltării unei mici industrii locale al cărei scop trebuia să fie nu numai crearea unor locuri de muncă dar si crearea unor fonduri de de care să se bucure întreaga societate civilă.

Pe scurt, se impunea necesitatea înfiintării unei asociatii non-profit care să sustină financiar acele nevoi ale societătii civile de care satul românesc fusese frustat. Dar trebuie să recunoastem că pe atunci noi,tăranii, desi intuiam acest lucru, nu stiam cum să facem si nici dacă se poate.

Pe de altă parte, la început, din lipsa unui partener cu teluri identice si a constatării triste că la noi societatea civilă nu avea încă nici un cuvânt de spus, belgienii au încercat o colaborare strânsă cu "autoritătile" care de îndată au pus în fata proaspătului EEEV belgian, să reamintim că era format atunci numai din 16 MEMBRI VOLUNTARI, proiecte grandioase.

Cuvântul pare dur dar cine cunoaste prin ce eforturi obtine o asociatie non-profit fonduri, el ar părea chiar blând.(se cereau zeci de milioane pentru o retea telefonică, de exemplu, fără ca cineva să-si închipuie cum ar putea câtiva voluntari, fie ei si belgieni, să facă acest lucru).

Departe de noi gândul de a incrimina pe cineva. Vrem doar să semnalăm faptul că în lipsa unor informatii despre ce înseamnă asociatiile civile nonprofit, CU TOTII CREDEAM (unii mai cred încă si astăzi) că asociatia EEEV dispune de fonduri uriase si ca atare si cerintele erau pe măsură. Lucrurile si chiar produsele alimentare frumos ambalate, aduse pentru sat, puteau crea usor fantezii. Cum era de asteptat, refuzul îndeplinirii doleantelor a fost interpretat ca rea-credintă si tratat ca atare dar aceasta a grăbit hotărârea sătenilor ( care în întelepciunea lor se multumesc si cu mai putin) de a crea o asociatie de tipul celei belgiene si preluând experienta acestora să ducă lucrurile singuri mai departe.

Astfel ia fiintă la 1 iulie 1993, Asociatia Belgerom prin eforturi deosebite de a întocmi statutul si alte documente într-un vid informativ.

Totusi, de remarcat că cei abilitati de către săteni în a statua Belgerom persoană juridică, desi nu au avut în fată un model autohton (vechile comitete de femei, UTC-ul, sindicatele sau alte forme, erau IMPUSE si nu VOLUNTARE), au reusit să facă asociatia Belgerom functională.

Era prima asociatie sătească a societătii civile din judetul Gorj, după 1989.

Cel mai mare câstig a fost însă nu crearea asociatiei propriu-zise ci schimbarea mentalitătilor, a constiintei faptului că sătenii ei însisi au prioritatea responsabilitătii copiilor lor, faptelor lor, si nu autoritătile. In vechiul context local, a te angaja într-o asemenea initiativă însemna a te declara public contra puterii locale asumându-ti consecintele.

Asociatia Belgerom este acum persoană juridică română si este formată în totalitate din oameni ce lucrează în mediul rural într-o colectivitate independentă.

Inainte însă de a se contura ceva concret, drumul pe care-l parcurge asociatia e plin de obstacole: opozitia unor "autorităti", dificultăti de tot felul, incertitudine, rezistenta la schimbare a unei populatii obisnuite să i se dicteze nu să ia initiative pe cont propriu.

Trebuie subliniat că experienta dobândită în toti acesti ani, atât prin practica noastră, cât si prin colaborarea cu asociatia belgiană, ne face să gândim foarte obiectiv si suntem constienti că proiecte de felul "dezvoltarea retelei telefonice", (retelei de apă curentă sau gaze) nu sunt realizabile, chiar si la nivel local, de către o asociatie civilă.

Dar societatea civilă are rolul ei clar si absolut necesar pentru ca astfel de proiecte să aibe sprijinul populatiei cerut în astfel de situatii.

Considerăm necesar de a aduce, în finalul acestui capitol, un omagiu tuturor acelora care si-au sacrificat din timpul lor liber si acelora care si acum se bat alături de noi pentru dezvoltarea unei societăti civile libere si democratice. Acelora care luptă pentru a permite populatiei de la sate de a-si păstra si dezvolta vii fortele sale, cultura sa, bogătia sa nativă.

**************************************************************************

OMUL LIBER ESTE ACELA CARE AJUTA PE ALTII SA DEVINA.

**************************************************************************

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%

Clic ici sus pag.