Păreri, ultimele noutăţi

 

Un prim comentariu (23 iunie 07)

la cartea d-lui Neagu Djuvara – „Thocomerius – Negru Vodă”

si la acest site

 

Spre deosebire de d-l Neagu Djuvara, eu am început să strâng documente, strict privitoare despre Basarabi şi teritoriul de nord al Olteniei de azi, cam de prin anii 1974, ceea ce constituie un avantaj cercetând tema în toate faţetele ei. Am cumpărat toate cărţile care se legau de cercetarea mea şi nu cred că mi-au scăpat mulţi istorici necitiţi. Treptat, asta-i istoria, am extins cercetarea şi in teritoriile vecine, respectiv Banat, Haţeg, nordul Munteniei. În anul 2000 am început cercetarea şi pe Internet. Am început să pun totul cap la cap, timp de trei ani şi când am închegat ceva demn de băgat în seamă, am construit situl acesta, în anul 2003.

            Din păcate, după aceasta l-am abandonat! Nu interesa prea multă lume, iar ca să scoţi azi o carte trebuie să… pui tu bani!

            Cercetarea n-am abandonat-o însă iar cartea d-lui Djuvara este un nou prilej de a relansa cercetarea şi mai profund! Şi o voi relansa plecând tocmai de la datele pe care le foloseşte d-l Djuvara dar intr-un alt scop pe care-l urmăreşte şi dânsul de prin anii 1979: influenţa cumanilor în întemeierea ţării româneşti!

            Grea problemă pentru dânsul dacă timp de 28 de ani n-a mai găsit alte argumente în plus decât polemicile cu alţi istorici din „Magazinul Istoric” al anilor 1979. Noile date istorice din recenta carte, arată o muncă demnă de remarcat, dar mai mult decât faptul că s-a găsit chiar domnia sa descendent după mamă din cumani nu aduce nimic nou demn de băgat în seamă pentru istorici. Decât să fie şi mai mult sceptici!  Istoricii au remarcat de la bun început influenţa minimă pe care cumanii au avut-o cu oastea lor, puşi în slujba… regatului maghiar ca întărire la ameninţarea tătară!

Mai mult, citindu-l pe d-l Djuvara se înţelege că de fapt cumanii dânsului nu semănau deloc cu un popor normal, legat de pământ, făcând agricultură şi construind case. Erau ca nomazii care bântuiau, până şi în epoca comunistă, de colo până colo cu căruţele lor cu corturi îndată ce la pagina 29 a cărţii, d-l Djuvara ne descrie fuga cumanilor cu 10 mii de corturi spre sud, peste Dunăre şi „alta spre Ungaria, a banului Kuthen, cu 40 mii de corturi”, numărând „sute de mii de oameni, cu bărbaţi, femei, copii”.

Nici-o legătură cu oltenii din colibele ce împânzeau voievodatul lui Litovoi, popor aşezat, legat de pământ, care ajuta şi el cu propria sa oaste regatul maghiar, dar apărându-şi  ţara şi asigurând regatului maghiar flancul drept! Faptă prin care i s-a recunoscut, prin Diploma Ioaniţilor, nu numai propriul teritoriu dar şi faptul că-l stăpânea demult.   

Deci, studiind eu istoria Basarabilor, în unele privinţe, am mult mai multe dovezi de a-l contrazice pe d-l Djuvara şi a-i arăta adevărul!

            De la bun început trebuie spus clar că identitatea Thocomerius = Negru Vodă e falsă!

Asta o ştiam demult iar cartea mai mult încurcă, d-l Djuvara băgând în carte un ghiveci de fraze, extrase din documente, total ne revelatoare care n-au nimic de-a face cu aceasta identitate.

Si tot de la bun început trebuie spus, că ipoteza d-lui Djuvara este una ca multe altele asemenea!

Pentru că identităţi diferite Negru Vodă  găsim - încă nu le-am numărat exact dar o voi face în viitor cu detalii -   la cel puţin 10 istorici de prestigiu! Eu însumi, urmărind să identific timp de vreo trei ani personajul, am crezut de cuviinţă că dacă tot sunt atâţia istorici care zic că Radu Negru e un personaj real, să-l bag şi eu in genealogia Basarabilor, dar în nici un caz după invazia tătară când cumanii ajută regatul maghiar! Păi dacă tăvălugul tătar a distrus aproape complet oastea maghiară, rămânând răzleţi circa 10-15 mii de oşteni, oare ce s-o fi ales din oastea cumanilor? I-am „făcut loc” lui Negru Vodă, şi după multă ezitare, reluând datele de nenumărate ori, între anii 1215-1241. Revedeţi pagina NEAMUL unde apare al 5-lea, dar s-ar putea să fie primul, ceilalţi patru Basarabi sunt identificaţi de autori cu puţină credibilitate. Şi atunci ar putea să fie el întemeietorul cum afirmă tradiţia.

Cartea d-lui Djuvara m-a făcut însă să mă întorc la prima mea concluzie, aceea că, atunci când spunem că s-a „întemeiat ţara” de către Negru Vodă trebuie să înţelegem că s-a întemeiat de un domnitor din negura vremii! Expresia, „ţara e de pe vremea lui Negru Vodă”, nu înseamnă nimic altceva mai mult decât că a făcut-o un domnitor foarte demult, a cărui identitate nu se cunoaşte!

Cine să fie acela? Unii istorici zic că ORICARE din cei pe care istoricii  îi consideră întemeietor. Pentru că unii zic că întemeietor a fost Ioan Basarab, alţii tatăl sau Tihomir căruia ungurii îi spuneau Thocomerius, ba alţii că Litovoi şi a sa Terra Litua au format prima formaţiune prestatală cu oaste proprie, şi încă, multe, multe alte ipoteze. Dacă se acceptă acest lucru, Negru Vodă poate fi identificat cu oricare Basarab, depinde de contextul în care apare! Şi toate părerile au sens, inclusiv a d-lui Djuvara cu precizarea ca Thocomerius e… Tihomir şi atât! Adică tatăl lui Ioan Basarab.

Ultima variantă Radu I, voievodul de la Tismana, căruia şi lui i se atribuie „Negru”, întăreşte şi mai mult cele spuse mai înainte, N. Iorga precizând scopul adăugirii sintagmei „Negru”, pentru că, spune el, şi bisericii de la Cozia i s-a atribuit „Neagră” ATRIBUTUL FIINDU-I ADĂUGAT DIN CAUZA VECHIMII BISERICII.

 

Odată lămurită chestiunea, e de discutat! Vorbim de stat sub primii Basarabi sau formaţiune prestatală?

Si atunci, în funcţie de răspunsul la această întrebare, găsim şi primul întemeietor!

Cam astea ar fi concluziile mele la o primă lectură a cărţii.

Dar o carte ca asta se citeşte cu creionul în mână şi cu documentele alături!

Până atunci, las situl aşa cum e! Dacă l-am „înviat” şi eu în 2003 pe Negrul Vodă al tradiţiei populare, să se vadă de ce am greşit, de ce l-am înviat, de ce le-am dat crezare şi celorlalţi, asemenea d-lui Djuvara, că Radu Negru e un personaj real!

In privinţa Radu-Negru, cuman, e supoziţie respinsă de istorici la bun început, încă de când a apărut ea in anul 1979! Am citit şi eu numeroase argumente contra iar cel mai simplu şi clar este că despre Basarabi se vorbeşte cu mult înainte de venirea cumanilor.

Voi lua totuşi cartea la studiu amănunţit cu toate că după mine, paginile 152-153 ne spun că concluziile sunt forţate, ca să nu spun mai mult!

D-l Djuvara însuşi se contrazice! Iar argumentele dânsului fiind foarte uşor de combătut!

Să le luăm pe rând:

La punctul  a) după deplasarea în „masă” a cumanilor înainte de invazia tătară „e logic să presupunem că un număr însemnat de cumani au rămas printre români”. Păi cum tot trăiau cumanii în corturi ca nomazii, s-au dus dracu’ domnule Djuvara!  Au rămas cei legaţi de pământ. Apoi, printre comandanţii cumanilor ar fi trebuit să fie şi unul din neamul Thocomerilor, conducerile în aceea vreme erau preluate de urmaşi automat! Uite că Thocomer nu-i printre comandanţii cumani! Ori n-am dat eu de paragraf! Şi dacă era, Thocomer ar fi putut fi similarul lui Litovoi la stânga Oltului, plecând împreună cu cumanii! Dar nu era nici-un Thocomer, aşa-i ziceau ungurii lui Tihomir, omul care aduce tiho=liniste si mir=pace poporului său! Ca să fie clare lucrurile, Tihomir a domnit între 1290 si 1310 si i-a urmat lui Seneslau care a domnit intre 1247-1290. De ce am pune mai greu cuvântul d-lui Djuvara faţă de al multor istorici care afirmă clar ca ungurii se refereau la Tihomir? 

La punctul b) cu toponimele „in număr mare”. Păi cât de mare? Mare poate fi şi 20-30! Fără cifre statistice, fără un clasament, mare nu înseamnă nimic!  Ca să spui că erau mulţi cumani, luând în calcul doar numele, pentru ce mai avem arheologi, antropologi şi mulţi alţi specialişti? Cercetarea multidisciplinară poate spune cam câţi de mulţi erau cumanii!

Mai avem şi cercetările clerului. In afară de prof. dr. Ioan Păcurariu, contemporan cu noi, nu mai avem nimic! Nu se poate ca d-l Djuvara să ignore clerul, băgând in carte părerile unor istorici recenţi şi de mâna doua! Istoria evului mediu a fost scrisă în PRIMUL RÂND de clerici! Iar despre aducerea lui Nicodim de la Tismana de către Nicolae Alexandru pentru a construi Mănăstirea Tismana bastion al ortodoxiei nu se pomeneşte absolut nimic! Mai mult, d-l Djuvara pune accent mai mult pe catolicismul lui Nicolae Alexandru! E strigător la cer!

La punctul d) Thocomerius, tatăl lui Basarabă, trebuie asimilat cu legendarul Negru Vodă! Din datele prezentate nu reiese! Apoi nici dânsul în sinea lui nu crede că Negru Vodă e real de îndată ce spune „legendarul”

La punctul e) cu coborârea din Carpaţi a lui Negru Vodă. Nu prin descălecat de o zi se face ţară, astea sunt poveşti! Fenomenul e unul complicat şi durează secole!

 

La punctul f) d-l Djuvara face erori evidente: dintr-o dată cele patru argumente de mai sus, devin „opt argumente, aşadar, în favoarea originii cumane a lui Negru Vodă şi a lui Basarabă.”, ca să citez exact.

Dar la venerabila dânsului vârstă, se admite!

Cartea nu-i totuşi de neluat în seamă, cu toate că prea seamănă cu nebunia tip „Codul lui Da Vinci”!

 

Voi reveni după un studiu aprofundat al cărţii.

D-l Djuvara are dreptate: Basarabii au fost foarte puţin cercetaţi!

Poate de dânsul! Iar motivul îl reprezintă ura dânsului faţă de încercările nereuşite ale boierilor craioveşti de a se induce ideea că sunt urmaşii Basarabilor.

Pentru asta nu trebuie să-i ignorăm însă pe primii întemeietori Basarabi, ignorându-ne propria istorie!

E un sacrilegiu greu de acceptat!  

 

Daca doriţi scrieţi-mi  la opinii@tismana.ro dar lucruri serioase, nu „miştocăreală”!    

 

PĂRERILE

ALTORA

SAU

HAI SĂ FACEM POLEMICĂ

(Las comentariul aşa cum a fost conceput acum câţiva ani

deşi între timp, am acumulat suficiente date care m-ar face ca acest

 comentariu să fie schimbat, dar nu în esenţa lui.

Spre exemplu chestiunea numelui unde pot găsi şi eu cel puţin 5-6 variante exotice cum e a d-lui Djuvara )

 

          Aşa vor crede unii, că intrând într-o zonă cu multe controverse vrem să facem polemică. În rândul unor istorici deja s-a şi bătut în cuie, un cuvânt consacrat: vrem să „atacăm”!

            Atragem atenţia că noi nu „atacăm”, noi nu vrem polemică, ci doar adevărul. Acest adevăr ne interesează direct şi de aceea intrăm în zona legendarului „Radu Negru Vodă”. Personaj inexistent, pentru că Radu Negru, Negru Vodă şi Tihomir sunt supranume care îşi trag originea din legendele voievodatului lui Litovoi. Iar „Negru” poate fi o adăugire ale cărei meniri este explicată pe pagina Negru-Vodă. Basarabii care au purtat aceste nume, au închegat în zona Severin – Tismana - Novaci, primele formaţiuni prestatale pe nucleele de obşti săteşti, care funcţionau demult cu „cneji” în frunte.

            Unele explicaţii date de noi, nu se potrivesc cu „variantele oficiale”.

 Noi considerăm însă, că putem să ajutăm cu părerea noastră.

 

Am expus părerea că, ar fi putut exista un personaj Negru Vodă real, diferit de RADU I Vodă (1377-1383). Care ar fi putut începe construcţia unui locaş de cult prin anii 1200,  înainte de a-şi începe Nicodim lucrarea lui. O spun temeliile vechi găsite prin sondajele făcute aici, iar multe polemici vin de la numele Radu V(oie)v(od) Negru de pe lespedea cea nouă, din 7 iulie 1843, de pe mormântul lui Nicodim. „Atacarea” vehementă a călugărilor de către istorici se datora faptului că un Radu V(oie)v(od) Negru ctitor, nu putea fi Radu I nepotul lui Basarab întemeietorul, lucru foarte adevărat.

Nu se ştia nici de fundaţiile vechi,  şi nici de ce a fost adăugat „Negru”!

Credem că explicaţiile noastre, de pe pagina NEGRU-VODĂ, sunt acum suficiente.

Ar fi putut exista deci un Negru Vodă (în anul 1215 conform inscripţiei de la biserica lui Negru Vodă din Câmpulung) care a renunţat la fundarea Tismanei din cauza regilor maghiari, tătarilor sau vremurilor tulburi stârnite de misionarii curentelor religioase din vest.

            Dar cum un Negru-Vodă a existat la Tismana, la fel ca la Câmpulung, rămâne de identificat cine este fiecare şi dacă e acelaşi.

 

ACEASTA E O PRIMĂ PĂRERE, O A DOUA PĂRERE:

 

„De câte ori ţi-am spus că, după ce ai eliminat imposibilul, ceea ce rămâne, ori cât ar fi de improbabil, trebuie să fie adevărul?”

(Sherlock Holmes către doctorul lui)

 

          Aşa a fost şi cu inscripţia de la Câmpulung. Dar să vedem ce s-a întâmplat.

Ne explică istoricul Neagu Djuvara:

„De aproape un veac, istoricul Dimitrie Onciul a emis ipoteza ca legenda lui Negru Voda, coborând din Tara Fagarasului în 1290 si întemeind o tara noua la sud de Carpati, ar fi o nascocire tardiva a cronicarilor din secolele XVI si XVII, influentati de "descalecatul" Moldovei de catre Dragos, doar acesta dovedit documentar. Teoria a devenit dominanta în istoriografia româna (cea mai categorica luare de pozitie în acest sens Nicolae Stoicescu), încercarile de reabilitare a vechii legende, începute cu Gheorghe Bratianu, ramânând înca timide.

 

Ipoteza lui Dimitrie Onciul are ca punct de plecare urmatorul "accident istoric": în 1636, sub Matei Basarab, s-a purces la restaurarea uneia dintre cele mai vechi biserici din tara, biserica domneasca din Câmpulung, cunoscuta sub numele de Biserica lui Negru Voda, grav avariata de marele cutremur din 4 aprilie 1628. Cu prilejul recladirii bisericii, pisania a fost scrisa din nou, cu indicatia ca lacasul fusese zidit "în anul de la Adam 6723", adica 1215 (sau 1214, daca evenimentul avusese loc în intervalul cuprins între 1 septembrie si 31 decembrie).

Data aceasta parând evident gresita în contextul istoric cunoscut, Onciul a avut ideea, foarte judicioasa, de a presupune o lectura gresita, în momentul restaurarii, a inscriptiei initiale, probabil deteriorate; a sugerat ca litera chirilica reprezentând sutele, în speta omega (w) = 800, fusese citita ca un psi (y) = 700.

Data astfel corectata dadea anul 1315, perfect plauzibil pentru primele domnii din Tara Româneasca.

 

Din nefericire, calauzit de o anumita traditie consemnata de calugarii de la Tismana, care confundau pe Radu I Voievod, al treilea domn dupa Basarab I si ctitor al lor, cu fondatorul dinastiei, Dimitrie Onciul nu s-a oprit la acea foarte verosimila corectare a sutelor. El a presupus o eroare si în lectura zecilor, ceea ce l-a condus la cifra 1385, care se putea încadra cu putina bunavointa în anii de domnie ai lui Radu I, anume 1377-începutul lui 1385, dar care, evident, nu mai putea fi acceptata ca data a întemeierii Tarii Românesti.”

.

          Aşa se întâmplă dacă istoricii încearcă să elimine imposibilul, forţat.

Nu ne trebuie nici un fel de trucuri, istoria se răzbună dacă nu se bazează pe adevăr! Din păcate, călugării Tismanei nu confundau pe ”Radu I Voievod, al treilea domn dupa Basarab I si ctitor al lor, cu fondatorul dinastiei„ ci ei se refereau la un Negru-Vodă, care încercase să ctitorească, după anii 1200, Tismana. Ca să atragă atenţia asupra acelui fapt călugării i-au adăugat lui Radu I voievod, cuvântul NEGRU. Sau cum spune N. Iorga, i s-a adăugat Negru pentru că biserica era foarte veche.

            Ca să se întărească fraza, se adaugă „si ctitor al lor” . NU! Ctitor este Vlaicu Vodă, Radu doar a sfinţit-o!

           

Noi nu vrem să rescriem istoria, noi vrem adevărul! De aceea ne vom permite să mai comentăm totuşi câteva pasaje referitoare la Basarabi şi la Tismana.

Iată intervenţia domnului Neagu Djuvara din „Magazin istoric”:

 

„In numarul 8 (41), august 1979, al revistei Magazin istoric, a aparut un articol intitulat Negru Voda personaj istoric real, semnat de Gheorghe D. Florescu si Dan Plesia. … sunt de parere ca el scotea în lumina câteva documente esentiale pentru întelegerea enigmei întemeierii Tarii Românesti. A mai fost completat de un articol al acelorasi autori, Temeliile stravechi ale Tarii Românesti (Magazin istoric, Anul V, nr. 11 (56), noiembrie 1971), si, ulterior, de un interesant articol al lui Ion Hurdubetiu, Negru Voda între traditie si istorie (Magazin istoric, Anul XVI, nr. 2 (179), februarie 1982).”

 „Imi propun deci sa reiau aici principalele teme ale articolelor mentionate, aducând si câteva noi argumente în sprijinul parerii exprimate anume ca Negru Voda a fost un personaj real.„

Comentariile le vom face cu maro.

Filiatia primilor Basarabi

De la eroarea distinsului istoric Dimitrie Onciul, cuplata cu eroarea din cronicile muntene anonime (si tardive), care-i aduceau pe Basarabi din Oltenia,

 

Dacă Basarabii nu vin din Oltenia atunci de unde vin? Nu există nici o probă contrarie iar noi aducem destule dovezi. Până şi ungurii îi recunosc pe Basarabi în Oltenia, se bat cu ei înainte de a întemeia Ţara Românească, numai istoricii români nu! Mai mult vehiculează ideea că „Radu zmeul ţării româneşti”, cum zicea Coşbuc, îi dăduseră cumanii numele Basarab! Nu uitaţi că poetul Coşbuc trăise  la Tismana şi era la curent cu legendele locurilor şi originea Basarabilor. 

 

 s-a ajuns la situatia ca de atunci o seama de istorici au fost convinsi ca însusi personajul "Negru Voda" era o fictiune si coborârea lui din muntii Fagarasului o pura inventie carturareasca. Cred ca lucrurile nu stau asa.

 

Basarabii pot fi căutaţi în Munţii Făgăraşului dar nu-i veţi găsi înainte de întemeiere! Poate că au venit prin munţii Făgăraşului. Ce este cert este că plecaseră din Oltenia. Cum se face o afirmaţie contrară, iată, istoria intră în contradicţie cu adevărul. Aveţi dreptate doar în afirmaţia că un Negru Vodă a existat.

 

Sa vedem mai întâi care sunt semnele ca ar fi existat cu adevarat un voievod poreclit Negru Voda, ce ar fi coborât din Tara Fagarasului, prin anii 1290, cu ceata lui si si-ar fi stabilit prima resedinta la Câmpulung, oras deja înfiintat de sasi. (El nu va aparea însa documentar ca unificatorul întregului tinut, ci în aceasta postura apare doar Basarab, cu vreo 20-25 de ani mai târziu.)

1. Intâi traditia. Ea nu e chiar atât de târzie cum zic unii, adica de la cronicarii munteni de la sfârsitul secolului XVII, care ar fi putut, pe cale carturareasca, sa fie influentati de povestea descalecarii, din cronicile moldovene. O "cetatea lui Negru Voda" ne e pomenita din 1585. Apoi, la mijlocul veacului al XVII-lea, calatorul sirian Paul de Alep afla de la informatorii sai localnici ca pe întemeietorul tarii "îl numeau Negru Voievod, adica Domnul cel Negru". Iar putin mai târziu, în acelasi secol, Miron Costin, în Moldova, se exprima în aproape aceiasi termeni: "Se numea Negru Voda, adica cel negru la fata". In sfârsit, avem mentiunea, des întâlnita în veacurile XVI si XVII în hrisoave de întarire a vreunei mosii bisericesti, mânastiresti, boieresti sau mosnenesti, sau chiar de hotarnicie a unui oras, ca domnul care iscaleste hrisovul "a vazut carti de la Negru Voda", sau "înca de la întemeierea Tarii Românesti de la Negru Voda".

Cel mai vechi document (din câte stiu) este din 3 mai 1549, când Mircea Ciobanul întareste unor boieri satul Hirisesti pe Gilort si muntii din jur, aratând ca "am vazut domnia mea si alta carte de la mâna lui Negru Voievod cel Batrân" (Negrum voevoda, în textul slavon). Epoca relativ timpurie a acestor documente si extinderea lor geografica exclud vreo influenta carturareasca târzie.

 

Nu sare în ochi formularea „Negru Voievod cel Batrân” ? E aceeaşi situaţie ca la Tismana! Cuvântul „Negru” este adăugat atât voievodului despre care se face vorbire, cât şi voievodului precedent, prin formularea „cel Bătrân”.

„Negru” este adăugat ca şi lui Radu I la Tismana, pentru a atrage atenţia că s-a pierdut identitatea aceluia care a fost implicat în acţiunea despre care se vorbeşte.

 

2. Si mai temeinica înca e hotarârea de judecata pe care o da Constantin Serban Basarab în 1656, într-o pricina între manastirea Câmpulung si biserica Baratilor din acelasi oras, pentru posesiunea bisericii numite "Closter" (chiar numele îi indica o origine catolica, în nemteste Kloster). Dupa o temeinica cercetare a boierului desemnat de domn, cu ajutorul pârgarilor orasului, Constantin Serban întareste locul bisericii Baratilor, fiind dovedit ca biserica fusese facuta de doamna Marghita a "Negrului Voievod", care era catolica.

3. Alt document si mai lamuritor e hrisovul dat în 1618 de Gavriil Movila bisericii domnesti din Câmpulung, pentru stapânirea satului Badesti pe care, cu o jumatate de veac mai înainte, si-l însusise pe nedrept marele boier Badea Bolosin din Badesti. Hrisovul, pe temeiul înfatisarii unei carti de la Nicolae Alexandru Voievod, adevereste ca satul e dreapta posesiune a bisericii, fiindca îi fusese daruit de Nicolae Alexandru Voievod, "fiul batrânului Basarab voievod, nepotul lui Radu voievod Negru". Daca omitem mentionarea numelui Radu, care e o vadita completare dupa credinta generalizata la acea vreme cum am spus, din pricina gresitei traditii de la Tismana, avem aici pentru prima oara (si ultima!) cea mai pretioasa indicatie a filiatiei dintre primii "Basarabi": Negru Voda Basarab Nicolae Alexandru.

 

          Este aceeaşi situaţie ca mai sus, iar în privinţa filiaţiei Tihomir, Basarab I, Nicolae Alexandru perfect de acord. Încă un pas în faţă şi se ajunge la Bărbat şi Litovoi. Vin Basarabii din Oltenia sau nu? Istoricul Ion Conea care pierdea verile pe dealurile Tihomirului de la Tismana o ştia bine!

 

CHESTIUNEA NUMELUI CUMAN

 

          Pe pagina NUME noi ne-am expus punctul de vedere privind numele Basarab. El nu este cuman iar dacă cumanii îl numeau pe Basarab – tata conducător e o confirmare a lor ca şefi puternici peste o regiune pe unde cumanii nu prea ajunseseră: Oltenia. Sau fuseseră respinşi aşa cum o dovedesc hărţile privitoare la migraţii. (pagina HARTI)

            Cine vrea să dovedească Basarabilor originea cumană (de ce oare?) vine fără să vrea în sprijinul afirmaţiilor noastre că Basarabii erau cunoscuţi şi puternici. Mai ales în zona Oltenia-Banat.

 

6. Iata acum si un document care cred ca n-a fost pus pâna acum în legatura cu problema noastra: la 18 iunie 1325, magisterul bisericii catolice din Tytel (daca e acelasi cu Titel de astazi, se afla în Serbia, putin în sus de varsarea Tisei în Dunare) adevereste unui tânar nobil ungur, care avusese o cearta cu bataie cu "Stefan, fiul comitelui cuman Parabuh", cum ca acesta l-a ponegrit pe regele Carol Robert si l-a preaslavit pe Basarab transalpinul, necredincios Sfintei Coroane, zicând ca puterea regelui nu se putea compara cu cea a lui Basarab... Ne întrebam de ce acest tânar cuman neobrazat, daca a vrut sa-l insulte pe rege, nu l-a comparat cu vreun alt rege sau domnitor, cu regele Poloniei, cu despotul Serbiei, cu tarul Bulgariei... De ce l-a comparat cu Basarab, care în 1325 nu era înca învingatorul de la "Posada"? Nu cumva fiindca era mândru de el ca-l stia de neam cuman ca el?

 

Noi credem că nu de aia! Ci pentru că asta era realitatea. Regii maghiari au trebuit să-i recunoască pe Basarabi şi înainte de Posada, când erau şefii unor formaţiuni prestatale la care documentele maghiare fac mereu referire. În zona Banatului Severinului mereu se semnalează conflicte cu ei iar faptul că aveau mai mult decât gărzi personale, oaste proprie, trebuie să dea de gândit.

Cât despre „tânărul cuman neobrăzat”, el este un vlah. Documentele maghiare atribuie de multe ori numele Cumania întregii zone a formaţiunilor „transalpine”.

***

 

CARTE ŞI PUBLICAŢII (24 martie 08)

 

            După cum vedeţi, am renunţat la forumul http://fr.groups.yahoo.com/group/fundatiatismana/ pentru că s-au înscris prea puţini. Dau rar pe acolo, de obicei pentru a expulza iredentiştii şi revizioniştii maghiari care vor să-mi bage pe forum nişte lucrări extremiste care sunt departe de adevărul istoric şi care nu sunt susţinute în România decât de d-l Neagu Djuvara! Care nici dânsul nu şi-a făcut studiile principale decât în străinătate iar doctoratul în Litere franţuzeşti de la Sorbona, n-are nici în clin nici în mânecă cu echivalentul lui românesc.

            Este foarte suspect atacul în haită al forumurilor istorice, venit din spaţiul transilvan sau unguresc!

           

            Tocmai de aceea, forumul nu e potrivit şi nici revizuirea sitului, unde mereu ar mai trebui adăugate noutăţi şi comentarii pe documentele recent apărute în spaţiul public. Am început, în consecinţă, a scrie articole în diverse publicaţii ale căror link-uri sunt pe situl www.semanatorul.ro   Sunt peste 100 de publicaţii la care participă istorici, clerici, scriitori, cercetători din România şi lumea largă. Cu o parte din Domniile Lor purtând corespondenţă separată pe teme de istorie a Evului Mediu.

 

            Privitor la Basarabi, am scris un prim volum, apărut la Editura Carpathia Press, 2008, urmând să ne grupăm în volumele următoare, diverşi cercetători în studiul istoriei, români din lumea largă!

            Acest prim volum se intitulează:

 

NEAMUL ÎNTEMEIETOR AL LUI BĂSĂRABĂ

 

DE LA BOIERUL NEGRU VODĂ  PÂNĂ BASARAB INTEMEIETORUL

 

Un prim volum dintr-un serial  cu comentarii critice la cartea

„Thocomerius – Negru Vodă” de Neagu Djuvara

şi la adresa susţinătorilor noii teorii djuvariste

 

Citiţi-l şi apoi descărcaţi-l de aici:

http://www.tomoniu.ro/opinii/istorie/basarabi1.htm

 

 

 

Pentru acei care intră pe pagină prin motoare de căutare, clic aici CAPITOL

G